Nu m-am găsit acasă...
Uşa era încuiată.
În zadar sunam să-mi deschidă.
Mi-am amintit că s-ar putea
să am o cheie,
totuşi sunt proprietara.
Uşa se deschise lovind în perete
din cauza curentului...
Cineva lăsase deschisă fereastra
şi neatinsă cafeaua...
Probabil întîrziam undeva
ultima dată.
Poze răvăşite prin toată odaia
îmi amintesc de mine...
de tot ce am fost
şi nu voi mai fi...
Am furat trecutului clipe
pentru a nu mă uita în viitor...
Păcat, nu m-am găsit acasă...
am să-mi spun multe...
Aş aştepta dar mă grăbesc,
întîrzii...