luni, 19 octombrie 2009
Dincolo de geam...
înainte de toate există mereu un geam
prin care ni se arată lumea
şi de aceea nu vom cunoaşte niciodată adevărul...
şi cum nu găsim nicăieri un geam perfect
orice tentă de culoare, fisură sau denivelare
schimbă lumea de dincolo..
o face mai frumoasă sau mai urâtă...
şi atunci cine decide dacă e frumoasă sau urâtă?
sâmbătă, 3 octombrie 2009
La început a fost toamnă...
marți, 21 iulie 2009
sâmbătă, 4 iulie 2009
Spre vârf...
duminică, 14 iunie 2009
Quatralog
sâmbătă, 9 mai 2009
Ochii tăi
sâmbătă, 11 aprilie 2009
Bomboanele copilăriei
Mai cauţi copilăria prin buzunarele hăinuţei vechi şi nu găseşti decât ambalajul de hârtie al unei bomboane ce astăzi "nu mai există" pe piaţă. Ambalajul nu mai există... Două culori şterse umbresc conturul unor personaje zâmbăreţe atât de importante altădată şi câteva litere slave ce-i întregeau numele. Nu ai uitat gustul ei, il regăseşti de fiecare dată când treci pe acasă... Stă cuminte în bombonieră îmbrăcată acum în staniol colorat purtând un nume slav scris cu litere latine...
luni, 30 martie 2009
Tu...
tăcerea răsfoieşte cuvintele
încercând să-ţi picteze chipul
apusul îşi adună cioburile de lumină
să vadă zorii din privirea ta
toamna-şi creşte mugurii
să guste din primăvara sărutului tău
marea-şi înalţă munţii
să-ţi simtă umărul alături
cerul îmbrăţişează pământul
dorind să acopere întreaga lume
cu umbra zâmbetului tău...
luni, 23 martie 2009
Pentru că iubesc...
Şi totuşi te-am găsit. Erai prin preajmă...atît de aproape încât uneori mă întreb de câte ori am fi trecut unul pe lângă altul fără să ne privim măcar...sau poate timpul, lumea şi vieţile noastre de până acum nu au fost decât un lanţ de încercări pentru a dovedi că ne merităm fericirea...iar căutarea ei să înceteze în momentul în care ne-am fi găsit. Simt începutul fericirii cu toată fiinţa mea. E uimitor cum visul de altădată se transformă în realitate. Sufletele noastre se înalţă deasupra munţilor, deasupra cerului, deasupra universului. Eşti un dar divin al primăverii. Eşti geamul prin care văd astăzi o lume renăscută. Eşti răspunsul căutărilor mele. Eşti mărturia fericirii pământeşti. Mă ai în palmă şi nu-mi doresc nimic mai mult...
miercuri, 25 februarie 2009
E şi asta o iubire...
Cristalele de gheaţă întâlnesc o moleculă de praf şi concep un fulg. E şi asta o iubire… atât de grea încât va pluti în continuă cădere până va atinge pământul ce-i va decide soarta.
duminică, 15 februarie 2009
Croeso i Gymru!
Abia diAbia din momentul în care autocarul a pornit pe partea stângă, am conştientizat diferenţa...Priveam prin geam aproape fără să clipesc... Acum înţeleg de ce şoferul conduce invers… Decorul acestei ţări regale mai poartă amintirea cavalerilor ce-şi ţineau săbiile pe partea stângă pentru a fi uşor de scos din teacă cu mâna dreaptă. În timpul turnirului, treceau unul prin dreapta celuilalt. Pe acele vremuri era aproape o soluţie instinctuală să treci pe lângă un necunoscut pe partea dreaptă pentru a avea mâna ce simte cel mai bine pulsul sabiei...între tine şi el… Trecem graniţa dintre Anglia şi Ţara Galilor imortalizată de un panou: Welcome to Wales! – Croeso y Gymru!
TraversTraversăm o regiune cu munţi joşi şi coline... Relieful şi lacurile galciare din Munţili Cambrieni formează imaginea reprezentativă a Parcului Naţional Snowdonia. În apropierea portului Barmouth mareele puternice ale Mării Irlandeze au sculptat Estuarul Mawdach. Ţara Galilor este locul unde muntele se preschimbă firesc în mare... Peisajul este unic prin întrunirea diversităţilor geografice şi specificului populaţiei ce locuieşte aici: munţii se continuă cu plaje de dune spre mare, iar galezii reuşesc să-şi menţină identitatea culturală prin intermediul tradiţiilor, simbolurilor şi limbii galeze. Spaţiul geografic pe care îl ocupă e dovada suficientă a unicităţii şi stabilităţii acestei comunităţi - “welsh nation”.
identitatIdentitatea geografică, politică şi culturală a Ţării Galilor are rădăcini istorice: fluxul de invadatori adus de pe ţărmurile Mării Mediterane şi din platourile Europei Centrale a înaintat foarte puţin spre vestul montan inaccesibil, unde locuiau băştinaşii celţi. Astfel, se explică de ce vestul montan al Peninsulei Britanice a fost o regiune stabilă din punct de vedere cultural, aici elementele noi au fost asimilate de cele vechi, spre deosebire de estul predispus invaziilor- regiunea de câmpie a Angilei, unde elementele noi le-au înlocuit mereu pe cele vechi. Celţii s-au refugiat de invadatorii anglo-saxoni în vestul îndepărtat , iar pe această cale - limba şi tradiţiile celţilor au supravieţuit. Angila a cucerit Ţara Galilor în secolul 12. De-a lungul istoriei munţii au defavorizat comunicarea între grupuri izolate, însă odată cu modernizarea comunicaţiei, a reînviat şi sentimentului naţionalist al Ţării Galilor. În perioada capitalismului industrial Ţara Galilor a devenit pentru Angila furnizoare de cărbuni şi produse agricole, fiind puternic anglicanizată. În prezent, cea mai mare parte a Ţării Galilor, centrul şi nordul, prezintă o zonă montană, izolată, conservatoare şi vorbitoare de limbă galeză.
walessWales - tărâmul pietrelor ancestrale, al castelelor medievale, al regatului legendarului King Arthur şi al oraşelor împânzite de căsuţe „candy-colored”, biserici protestante în stil gotic zidite din piatră sălbatică cu antablament din lemn sau capele şi case construite în totalitate din ardezie cu muchii şi ferestre albe.
promoPromovarea turistică a locurilor se axează pe existenţa unor legende, poveşti, mituri, unei istorii misterioase ce atrage publicul, dar în acelaşi timp amenajarea turistică sau conservarea ireproşabilă a locurilor îl incită şi mai mult chiar şi după vizitare. Vei fi uimit să urci trepte din rădăcini ce par crescute de-o veşnicie, în lungul traseului pe munte, să explorezi minele de ardezie ce par a fi neatinse de timp, să admiri de pe vârf micile proprietăţi de terenuri ale modeştilor fermieri galezi ce se disting prin îngrădirea lor cu ziduri din piatră. Tradiţia pare neclintită de vremuri datorită implantării acesteia în orice tip de activitate modernă. Casele, bisericile, castelele, grădinile, parcurile, oiţele, munţii, plajele porturile, podurile...totul este încadrat perfect în peisaj. Totul este galez...
luni, 9 februarie 2009
Răspuns...
sau dacă munţii se-ntrec în drumul lor
spre stele...
nu întreba dacă acolo vei fi tot om, suflet şi gând
sau te vei preschimba în apă, aer şi pământ...
nu întreba dacă vei sta la coadă între nori
sau vei fi numai tu fără ecou...
nu întreba dacă iubirea e deşert,
iar fericirea e miraj
sau de vei fi pulsul unui timp pietrificat...
nu întreba dacă în zori vei soarbe ceaiul
şi-ţi vei trăi un vis
în care eşti...tot ce n-ai fost
chiar de-ai râvnit...
de speri că-n ceruri vei avea alt cer...
atunci...
de ce-ar fi moarte între două vieţi
şi n-ar fi doar nemurire?
joi, 5 februarie 2009
Aripă fără de pasăre...
Ce s-a întâmplat cu aripa abandonată? Se mai zbate din când în când...mai mult în inimile copiilor săi...E singură şi tristă...Ursul o foloseşte uneori drept mătură ca să-i fie mereu bârlogul curat, alteori- sperietoare pentru alte păsări...
Poate şi-ar dori să uite că a fost parte din pasăre, dar nu poate... Încă mai visează cum atinge norii...
De ce m-ar durea? Pentru că m-am născut pe o aripă ruptă şi nu ştiam ce este o pasăre. Am plecat s-o caut şi am găsit pasărea fără de o aripă. Acum nu ştiu ce este zborul…
vineri, 30 ianuarie 2009
Cercuri pe apă
duminică, 25 ianuarie 2009
Plec...
parcă plec...
dar nu mă mişc,
stau pe acelaşi loc.
Mă opresc...
parcă mă opresc
şi încep să caut prin bagaje:
aş lăsa aceste frunze...
se vor usca...
cum să le las?
să uit că şi ele cad o singură dată?
aş lăsa aceste petale de crin...
îşi vor pierde albul...
cum să le las?
să uit că iarna crinii nu înfloresc?
aş lăsa aceste aripi de fluturi...
se vor destrăma...
cum să le las?
să uit că poţi zbura doar dacă dai din aripi?
aş lăsa aceste pietre...
se vor măcina...
cum să le las?
să uit de filozofia tăcerii?
aş lăsa totul...
aş lua totul...
Mă las pe mine şi plec...
Algebra unei vieţi moarte
lângă o constantă reală.
M-au închis între paranteze
pentru că port un minus
şi aş putea infecta celelalte cifre...
M-au raportat, m-au comparat,
mi-au extras şi rădăcina
ca-n final să fiu egalat cu zero.
Am valoare nulă...
cel puţin am soluţie...
Nu vreau să mă pierd în mulţimea vidă -
ar fi o condamnare iraţională.
Am un singur vis: să mă regăsesc în infinit.
joi, 22 ianuarie 2009
Cuvântul fără gând...
Nici nu mi-am dorit să-l păşesc cu grijă.
Alergam fără să privesc spre soare,
chiar dacă se lăsa noaptea...
fără să privesc spre pământ,
chiar dacă păsări îmi cădeau pe umăr...
Încercam să fiu gândul cuvântului
ce a fost la început.
Acum voi fi cădere, voi fi iarbă
Voi fi iubire crudă fără vară...
E târziu...
s-au stins cuvintele în mine
iar gândurile nu mai au loc,
nu mai au aer,
se calcă în picioare dorindu-şi viaţă...
Caută ieşire...
dar e târziu
şi le zidesc de vii în suflet.
Frunza din palmă
duminică, 18 ianuarie 2009
Apusul zorilor...
Şi pun în loc de zahăr
Exişti în lumea ta?
sâmbătă, 10 ianuarie 2009
Noi...oamenii...
Dacă un fulg s-ar fi topit înainte de a fi atins pământul...
Dacă s-ar dărâma peretele cu care vorbeai până acum...
Dacă n-ai fi în stare să-ţi aminteşti ce ai pierdut pe drum
în afară de batistă?
Ai suferi dacă ţi-ai aminti că batista era la iubită?
Ciudat...dar astfel de lucruri se întămplă... cu noi, oamenii...
Ce căutăm noi de fapt în lume...pe pământ...în viaţă? E greu de crezut că am fi rezultatul unei simple erori genetice, unor ciocniri incontinuu de corpuri...rezultatul unei evoluţii...Evoluţie? Unde îşi are sursa? Ce factor o determină? Va ajunge omenirea să perceapă Universul? Infinitul? Crezi în materie, substanţă, masă mecanică şi ţi se pare totul atât de firesc, logic şi clar? Oare?! Întrebările nu se vor consuma niciodată, pe când răspunsuri...există doar câteva tot încearcând să-şi schimbe forma...
La fel de greu de crezut e şi faptul că apariţia ta în acest „film” e întâmplătoare...De ce tu? De ce eşti aşa cum eşti? De ce te afli anume aici? De ce vorbeşti această limbă? Pare uneori că eşti personajul principal sau mai rău...singurul personaj...de fapt...restul e ficţiune...o lume imaginară aşa cum o vezi tu...cum vrei tu să o vezi ...