Noi...oamenii...

Ai suferi dacă o frunză ar cădea în plină vară?
Dacă un fulg s-ar fi topit înainte de a fi atins pământul...
Dacă s-ar dărâma peretele cu care vorbeai până acum...
Dacă n-ai fi în stare să-ţi aminteşti ce ai pierdut pe drum
în afară de batistă?
Ai suferi dacă ţi-ai aminti că batista era la iubită?

Ciudat...dar astfel de lucruri se întămplă... cu noi, oamenii...
Ce căutăm noi de fapt în lume...pe pământ...în viaţă? E greu de crezut că am fi rezultatul unei simple erori genetice, unor ciocniri incontinuu de corpuri...rezultatul unei evoluţii...Evoluţie? Unde îşi are sursa? Ce factor o determină? Va ajunge omenirea să perceapă Universul? Infinitul? Crezi în materie, substanţă, masă mecanică şi ţi se pare totul atât de firesc, logic şi clar? Oare?! Întrebările nu se vor consuma niciodată, pe când răspunsuri...există doar câteva tot încearcând să-şi schimbe forma...
La fel de greu de crezut e şi faptul că apariţia ta în acest „film” e întâmplătoare...De ce tu? De ce eşti aşa cum eşti? De ce te afli anume aici? De ce vorbeşti această limbă? Pare uneori că eşti personajul principal sau mai rău...singurul personaj...de fapt...restul e ficţiune...o lume imaginară aşa cum o vezi tu...cum vrei tu să o vezi ...

(va urma)