Pumnul ce bătuse neîncetat în uşă se desfăcuse brusc...
Posesorul lui îşi amintise
că traiectoria destinului său
ar putea să se deformeze
sau chiar să se desprindă de palmă...
Şi atunci ce rost ar avea
dacă uşa s-ar deschide?
Privise în palmă...
Vedea nervurile unei frunze...
Două erau mai pronunţate.
Începeau departe una de alta.
Una era aproape dreaptă,
iar cealaltă îşi înclina curbura spre ea
ca într-un punct să o atingă
şi să-i devină liană.
Una din aceste două traiectorii nu-i aparţine...
O fi pierdut-o cel de după uşă.
În palma sa avea două destine...
Înţelese că trebuie să o facă din nou pumn
şi să bată neîncetat...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu