...si marea are suflet...

Spre vârf...

aici, pe creastă, aripile îngenunchează...
zborul începe să plouă cu paşi tăcuţi
sub greutatea cerului.
liniştea sărută gândurile fatal
lăsându-le fără suflare în iarba sălbatică.
mă strecor prin raze, prin adieri...
sunt aer până la măduva oaselor...
aici nu e viaţă,
e doar iubire fără moarte...